Unul care sa evidentieze sentimentul de bucurie si usurare.
Am terminat!Trebuie sa recunosc ca paturica a fost o provocare de la bun inceput.In primul rand nu ma gandeam sa o fac atat de mare.Din toate lucrurile puse pe lista "de facut in 2015",acesta este cel mai mare si singurul bifat.
Are dimensiunea de 180 x 200 si au intrat 24 de sculuri a cate 300 de metri.
Am folosit 7,2 km de fir.
Am calculat si timpul pentru un singur rand si,in total,am lucrat aproximativ 67 de ore la ea.
Atunci ma intelegeti cand spun ca nu a fost tot timpul o..placere.Au fost momente cand am crezut ca nu mai ajung la capat.O tot puneam pe pat sa o probez si simteam ca nu mai inaintez deloc.
Toata vara am avut un sentiment de vina cand veneam de la serviciu si simteam ca nu pot efectiv sa lucrez de oboseala,iar paturica statea in cosul de lucru...asteptand.
Am lucrat cu dragoste la ea pentru ca este pentru oameni dragi mie,insa de foarte multe ori m-am simtit coplesita.
Acum sunt doar usurata si fericita ca am reusit sa lucrez cel mai frumos cadou pe care il voi darui de Craciun.
Poate credeti ca va fi ultima?Ah nu!Deja ma gandesc la urmatoarea.Insa clar va fi din patratele pentru ca nu trebuie sa ma plimb cu tot proiectul dupa mine...
Ca sa inchei...a fost o provocare pentru mine,una cu un rezultat neasteptat de frumos.Am capatat mai multa rabdare iar perspectiva unei noi paturi nu ma mai nelinisteste ci imi antreneaza minte catre modele si culori noi...
Aici se incheie calatoria primei mele paturici.Astazi o voi ambala pentru Craciun.Cu siguranta noua ei casa va fi mai confortabila decat cosul meu ingramadit...
Este singurul proiect de care imi este greu sa ma despart...mai ca imi vine sa plang..dar stiu ca parintilor mei le va aduce multa bucurie asa ca...zambesc :)
Ah!Am gasit si titlul postarii ;)